CARDINALE
|
Nou pe simpatie:
sarmaluta2002 pe Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 50 ani |
|
|
CARDINALEInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
|
|
Miruna, o poveste
Editura Curtea Veche, 2007
*****
1. (fragment)
Îmi aduc aminte de prima mea vacanţă din vremea şcolii, atunci când părinţii noştri ne-au adus să petrecem două săptămâni la Valea Rea. Miruna, sora mea, nu vroia să rămână, pentru că mama i-a spus că bunicul e un uriaş. "Nu-mi place să-mi faci figuri", i-a spus Miruna. Uriaşii sunt în poveşti. Bunicul e un om ca toţi oamenii. Am văzut-o însă cum s-a uitat la el atunci când bunicul ne-a ieşit în întâmpinare. Ceva tot era adevărat: din uriaşul de altădată, despre care ne povestea mama, rămăsese statura. Acum se mişca foarte greu, abia de putea păşi. Spatele îi stătea ţeapăn, de parcă ceva în el s-ar fi rupt şi nu s-ar mai fi putut roti deloc în nici o altă direcţie. Am auzit-o pe mama spunându-i tatălui nostru că bunicul are dificultăţi să urineze, şi îmi aduc aminte că am fost surprins. M-a deranjat ceea ce a spus mama. Astfel de lucruri se discută oare? Oare oamenilor mari nu le e ruşine chiar deloc? Nu ştiu dacă înţelegeam prea bine situaţia. Acum, după atâţia ani, îmi dau seama că pe vremea aceea nu am priceput nimic. Mă uitam la bunicul şi nu ştiam nici de boala lui, nici de unde vine, nici care fusese povestea vieţii lui, şi nu eram pregătit să o aflu. La ora aceea eu abia citisem un volum de Poveşti nemuritoare, văzusem la televizor serialul Daktari, în care era vorba despre jungla africană, şi mai văzusem şi povestea delfinului Flipper. Mă plictisea Capra cu trei iezi şi mă enerva Cenuşăreasa, deşi se pare că desenul animat cu acel nume era favoritul Mirunei. Eu preferam Tom şi Jerry şi duminica la ora două nu puteam sta fără să-i văd la televizor. Îl vedeam pe bunicul că nu e interesat de televizor, că nu ascultă la radio, că ignoră cu desăvârşire muzica. Îl vedeam că se îmbracă în haine cum nu mai văzusem la nimeni la Piteşti sau în altă parte şi mi se părea că îi stătea bine în alb. Purta o cămaşă albă, cusută cu râuri roşii şi negre, care îi cobora până sub chimir, iar pantalonii albi şi aspri mi se păreau curaţi ca prin minune, pentru că eu, când mă jucam, mă murdăream întotdeauna, iar Miruna se murdărea încă şi mai mult, pentru că ea era un băieţoi. Mulţi ani mai târziu, când am stat de vorbă cu Miruna şi ne-am amintit împreună acele zile, mi-a spus că acum îşi dă seama că noi am avut un bunic a cărui imagine ar putea fi exponat de muzeu, ca acelea care se pun în diorame, dacă fac parte dintr-un trib dispărut sau dintr-o populaţie exotică. Cât era în viaţa, nimeni n-ar fi îndrăznit măcar să se gândească la asta, pentru că avea o voce ca de tunet, o privire care ardea şi din când în când înjura cu atâta sete, încât mici tornade ridicau subiectul înjurăturii în aer şi-l purtau zece paşi mai încolo.
http://saturnalia.3xforum.ro/viewtopic. ... 2388#12388
_______________________________________
 http://saturnalia.3xforum.ro/ ENJOY LIFE LIKE I DO
|
|
| |
|
