|
|
Sharia
Roxana Brînceanu
Sharia
Editura Tritonic, 2006
*****
Intro
Roxana Brînceanu s-a născut la 18 iunie 1969 la Craiova. A absolvit Facultatea de Electromecanică în 1992 şi pe cea de Ştiinţe Economice în 1997 (ambele la Craiova). În prezent lucrează ca economist în Craiova. A debutat în revista Lumi Virtuale nr.42-43/2003 cu povestirea "Colecţionarul de îngeri". Este prezentă în antologiile Titania (Ed. Altum, 2004) şi AtelierKult: povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2005). Romanul Rîul liniştit de Nicola Griffith (Ed. Millennium Press, 2005) reprezintă debutul ei în cariera de traducător.
*****
Sharia
(fragment)
"Câteodată, soldaţii pierd războaiele.
Şi atunci, se întorc să le caute."
(din înţelepciunea copiilor)
1.
Când primele impulsuri magnetice începură să-şi facă efectul, Jay se lăsă cuprinsă de urletul mulţimii înfierbântate şi urletul o cuprinse lacom, înglobând-o, ridicând-o pe culmi şi doborând-o în abisuri, ca un val nimicitor, primitor şi egalizator, ca un suflet-vulcan primordial, urlet şi foc originar. Se simţea ea însăşi, cea de dincolo de prejudecăţi şi bariere, golită de însăşi fiinţa ei individuală, parte a unei comunităţi fără limite, parte a unui urlet exaltat, urlet în urlet în urlet, particulă microscopică într-o masă de metal topit... Unul din acele biomagnetice de pe banda care-i cuprindea fruntea şi tâmplele se mişcă puţin din punctul în care fusese fixat, zgâriindu-i pielea la colţul ochiului drept şi lăsând să se scurgă o picătură de sânge. Alături, un câine enorm mârâi excitat şi-şi linse buzele provocator. Jay nu-l băgă în seamă; ochii ei nu mai percepeau realitatea decât din punctul de vedere a ceea ce se petrecea pe scena improvizată. Cei patru bărbaţi se contorsionau goi deasupra instrumentelor lor muzicale, în lumina crudă, stroboscopică, agresivi, violenţi, fără limitări, concentrând dorinţa de descătuşare a celor câteva mii care răcneau împreună cu ei. Lângă ei pe scenă urcase un superb doberman rasă pură, cu colţii ca nişte pumnale vopsiţi în alb fosforescent; cerul gurii îi exploda la fiecare notă înaltă într-o mare de flăcări – trucul era cunoscut tuturor, dar de fiecare dată efectul era halucinant. Era prima trupă mixtă care concerta în periferia lor, în aer liber, gratis, iar la eveniment se adunaseră toţi proscrişii locului, într-o fantastică frăţie de specii, iar ochii lor de oameni, câini, primate, înregistrau acum, înceţoşaţi de diverse droguri, o singură imagine: imaginea frontmanului trupei – Liam – un metis bine legat cu corpul acoperit de cicatrici şi tatuaje, alături de dobermanul Cobran, cântând împreună cu ei, mişcându-se împreună cu ei, trăind împreună cu ei.
Jay îşi dori să fie Liam, sau măcar ceva din el, ceva ca el. Măcar lângă el. Se urcase pe îngrăditura de sârmă ghimpată, zgâlţâind-o, ţipând, strigându-l. La câţiva paşi, bodyguarzii trupei priveau apatici, obişnuiţi cu mulţimea dezlănţuită, dar perfect eficienţi în caz de nevoie. Ieri, în KD-15, doi dintre fanatici fuseseră ucişi în înghesuială – dar nu era nimic rău în asta. Lui Liam, Cobran şi celorlalţi nu li se întâmpla niciodată nimic, mulţimea îi iubea, iar bucăţelele de haine, păr şi piele rămase uneori în mâinile lor nu făceau decât să confirme asta. Una dintre gorilele uriaşe, cu chipul brăzdat de o cicatrice, o privea cu lehamite pe tânăra mulatră suită pe gard, care avea pe nara dreaptă inelul renegaţilor, aplicat de Poliţia Federaţiei Raselor. Exaltaţii din spate o împingeau, astfel încât ghimpii gardului i se imprimaseră în piele, lăsând ici-colo câte o dâră subţire sângerândă.
Jay nu simţea zgârieturile. În spatele ei, Jim şi Eli, a căror vedere spre scenă era întrucâtva stânjenită de silueta ei răstignită pe gardul despărţitor, o apucară de braţe, o smulseră şi o aruncară deasupra mulţimii. Apoi, împreună cu alţi "vampiri" de ocazie, se repeziră asupra trupului încins şi limbile lor lacome linseră sângele.
Jay se zvârcoli excitată. Adora practica asta.
Se trezi cu o migrenă cumplită. Escrocul ăla care-i spusese că drogurile magnetice, acţionând direct asupra centrilor din creier, n-aveau efecte secundare!
Prin uşa deschisă auzea respiraţia şuierătoare a lui Chanka, dar bătrânul cimpanzeu dormea întotdeauna până târziu. Spunea că nu e bine să se scoale înainte de răsăritul soarelui, căci Iluminatul aşa hotărâse când îl trimisese pe lume ca fiinţă diurnă, şi ca urmare întârzia în pat cât de mult putea. Jay şi ceilalţi nu prea credeau în grija Iluminatului pentru păcatele lui Chanka faţă de astrul dătător de lumină, dar niciodată nu-l acuzaseră de lene, căci îi respectau credinţa.
Deschise ochii cu grijă, şi lumina care îi răni retina sensibilă, provocându-i un nou val de durere, o convinse că era într-adevăr târziu. Nu mai avea nici un sens să caute de lucru astăzi, alţi lucrători mai matinali i-o luaseră probabil înainte. Trebuia să te scoli cu noaptea în cap ca să apuci un contract bun. Pierduse şi dreptul la masa de dimineaţă, dar din fericire păcălirea azilurilor pentru obţinerea unei porţii în plus nu reprezenta o problemă la periferii. Automatele mergeau tot mai prost şi erau tot mai rar verificate şi recalibrate. Sharia provocase multe răsturnări în ordinea lucrurilor. Vegetaţia năpădise oraşele, dizlocând ziduri, dezmembrând reţele, degradând mecanisme. O mare parte din populaţie migrase spre coloniile exterioare, şi astfel dezmoşteniţii periferiilor îşi permiteau nu numai două mese pe zi şi un pat din grija Federaţiei Raselor, ci şi multe alte facilităţi. De exemplu familia lui Jay avea la dispoziţie o casă întreagă. Un copac exuberant ruinase unul din ziduri şi deconectase o parte din alimentarea cu energie, dar se descurcau şi aşa. Bătrânul Chanka era un adevărat expert al supravieţuirii în condiţii precare, iar Jay şi cei doi băieţi ştiau să scoată din cartelele de azil mai mult decât şi-ar fi imaginat autorităţile - cel puţin autorităţile dinainte de Sharia.
http://saturnalia.3xforum.ro/viewtopic. ... 2506#12506
_______________________________________
 http://saturnalia.3xforum.ro/ ENJOY LIFE LIKE I DO
|
|
