|
|
Anda Cadariu: lovemail project
1. green
nu ştia că el era . Nici că era īnnebunit după ea.
Deşi se credea omniscient, omniprezent, imanent, greu ajungea la perfecţiune, care, orice s-ar spune, presupune şi un pic de spontaneitate. Aflat cam īn etate pentru un viitor student eminent, īşi dorea totuşi să atingă acest statut. Că altfel, kaput. Şi pe deasupra, pe līngă că supărat părea, excentric se īmbrăca, o mai īntīlnise şi pe ea. Lucru care-l cam stresa.
Căci o cunoscuse īntr-un moment atīt de dement, cīnd demonismul lui infantil abia se bătea īn ciment cu pilonii unei ideologii prefabricate. Şi-a trebuit să apară ea, să le dea peste cap pe toate.
Simţindu-l fragil īn al vieţii vīnt şi nesigur pe acest pămīnt, ea se gīndi să-i dea un scop, să-i pună muzică pop, să-i cumpere īngheţată īngerească de căpşuni, să-l plimbe pe-ale raiului păşuni. Dar vast o supuse unui şoc - cel al tristei muzici rock, care, de la primele acorduri, făcu īngheţata să se topească, păşunile să se ofilească şi pe ea să se īmpleticească. Īnsă, cu siguranţă (ca atunci cīnd ştii că eşti treaz dimineaţa, fiindcă stai desculţ pe faianţă , cu certitudine (ca atunci cīnd identifici īntr-un discurs o platitudine), ei bine, cu siguranţă, cu certitudine, cu tot ce se poate imagina că un om ar putea vreodată avea, un lucru el ştia: că situaţia cerea un mod de a se rezolva.
Situaţia era una săltăreaţă. Şi uşoară defel: green nu ştia că era el cel care noaptea o suna, īn receptor īi gīfīia, pe scări zambile-i presăra, sacul de box i-l săruta, geaca de piele şi-o rupea, urechea stīngă şi-o muşca (atīt de tare, īncīt van gogh se credea), apoi cu ea īn dinţi venea şi covoraş i se-aşternea.
Dar, din fericire, al nostru vastforests era un inteligent posesor de strategie. Şi, ca lucrurile clare să fie, īşi luă inima īn dinţi (după ce lăsă urechea stīngă pe noptieră, apoi cu scotch o lipi la loc, să nu aibă inima vreun şoc) şi, īntr-un moment cīnd era ieşit din minţi, īi scrise ei. Un e-mail complicat - abstractizat. Īnsă cum era īnchis la suflet ca idiotul de dostoievski (editura minerva, bucureşti, 1968), stilurile celor doi semănau, iar computerul ofensat de necontemporaneitatea neinternetizată a unei astfel de scriituri, făcu figuri: mail-ul ăsta nu-l trimit. Du-te-n start menu şi intră-n programul . Vei găsi şablonizare pentru orice abordare. Clipi din beculeţ şi-l făcu nătăfleţ. Pe bună dreptate.
2. vast
nu ştia că, din moment ce ea se numea , detesta necunoscuţii. Putea să fie preşedinte; dacă ea nu-l cunoştea, īnsemna că n-are minte. Cīnd primi mesajul lui, fu tentată - şi nu era prima dată - să creadă - ca o neroadă - că-i ceva suspect - de la un astfel de nedeştept - şi e-mail-ul să-l beştelească (la Recycle Bin), īnainte să-l citească. Ceea ce nu se īntīmplă deloc, fiindcă vast avu noroc şi ei i se păru că pe undeva miroase a īngheţată de căpşuni şi a verzi şi largi păşuni... Īntr-un moment de - ahem! - neatenţie, green deschise mesajul şi īl citi. Indiscreţi nu vom fi. Rezumăm cīt putem, cert e că acolo veghea un golem, pentru că stilul īi păru cunoscut şi mail-ul la Favorites fu trecut. Computerul ei semnală succesul şi-l sărbători īmpreună cu al lui, pe un site de agrement efervescent. (Era pentru cele două calculatoare o primă īntīlnire informală, care avea să ducă la o pasiune criminală...)
Dacă o luăm pe green din rīndurile de mai sus şi o aducem aici, vom vedea că stă ca pe-un arici. Şi el şi ea fierbeau. El de nerăbdare, ea de curiozitate. Sări de pe scaunul care scheuna fiindcă o regreta: "De ce trebuie să pleci fix acum, cīnd luam şi eu o formă debordantă...?". green īl privi cu condescendenţă - hm! - şi-şi băgă discheta-n geantă.
Se duse la şcoală - o catastrofă socială - şi se făcu īn două ore mai deşteaptă. Ştia că vast o aşteaptă - mail-ul lui era cu privire la o īntīlnire.
El īntīrzie şi ea se plimbă pe-acolo-n disperare - prea mult soare. Cīnd, īn sfīrşit, apăru şi el, se văzu că era chiar plouat: "Calculatorul... mi s-a virusat!". Grăbiţi, plecară spre adăpostul lui precar, ornat īntr-un stil barbar: un scaun, o masă, şi, deasupra ei, ce simbol!: o coasă. (Aşa era el - deşi mititel, se dădea mare rockeraş, n-avea nici un umeraş, umbla numai īn blue-jeans şi numai cu părul prins.)
Īn macabrul coridor, sclipea un calculator... Se deplasa spre toaletă, căci hardul lui (de fapt al ei, căci era o ea - calculatoarea sa) nu digerase ceva ce el īi instalase. Acest vastforests, care īi era proprietar, īi pusese de mīncare īntr-un bol. Şi-n loc de apă... formol. Aha! - detectă green, privind monitorul ciuruit - a adormit! Fiindcă aproape l-ai otrăvit. Computeraşul supărat īi confirmă spusele. Cu un lătrat.
http://saturnalia.3xforum.ro/viewtopic. ... 2551#12551
_______________________________________
 http://saturnalia.3xforum.ro/ ENJOY LIFE LIKE I DO
|
|
