|
|
Ca apa pentru ciocolată
Laura Esquivel
22.12.2004
Laura Esquivel
Ca apa pentru ciocolată
Editura Humanitas, 2004
traducere de Cornelia Rădulescu
Citiţi o cronică a acestei cărţi.
*****
Intro
Laura Esquivel s-a născut īn 1950, īn Mexico. Īnainte de a debuta ca scriitoare a fost profesoară, a īnfiinţat un cenaclu de teatru şi literatură pentru copii şi a scris mai multe scenarii de film. Īn 1989 publică primul său roman, Ca apa pentru ciocolată, care īi aduce un succes fără precedent, vīnzīndu-se īn peste 4,5 milioane de exemplare şi fiind adaptat pentru marele ecran. A primit numeroase premii şi distincţii pentru cel mai bun scenariu: Premiul Academiei de Ştiinţe şi Arte Cinematografice (1991), Premiul "Silver Hugo" la Festivalul Internaţional de Film de la Chicago (1992), Premiul Festivalului Internaţional de la Huston (1993). Īn 1993 este declarată Femeia Anului. Īn 1994 i se acordă Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year), fiind prima dată cīnd acest premiu este primit de un autor străin.
Alte scrieri: La ley del amor (1996), Intimas suculencias. Tratado filosófico de cocina (1998), Estrellita marinera (1999), El libro de las emociones (2000), Tan veloz como el deseo (2001).
******
I - Ianuarie
TARTE DE CRĂCIUN
INGREDIENTE:
1 cutie de sardele
1/2 de cīrnat
1 ceapă
oregano
1 cutie de ardei "serranos"
10 tarte din pīine neagră
Mod de preparare:
Ceapa trebuie să fie tocată foarte mărunt. Eu vă sugerez să vă puneţi o bucăţică de ceapă īn creştetul capului pentru a evita neplăcuta lăcrimare ce se produce īn timp ce se taie ceapa. Partea neplăcută cu plīnsul īn timp ce tai ceapă nu este că plīngi pur şi simplu, ci că, o dată ce ai īnceput, nu te mai poţi opri. Nu ştiu dacă dumneavoastră vi s-a īntīmplat, dar mie, vă spun sincer că da. De multe ori. Maică-mea spunea că din cauză că sīnt la fel de sensibilă la ceapă ca Tita, sora bunicii.
Se spune că Tita era atīt de sensibilă īncă de cīnd se găsea īn burta străbunicii mele şi plīngea īn timp ce aceasta toca ceapa; plīnsul īi era atīt de tare, īncīt Nacha, bucătăreasa familiei, care era pe jumătate surdă, īl auzea fără efort. Īntr-o zi, suspinele ei au fost atīt de intense că au provocat īnainte de vreme durerile naşterii. Şi fără ca străbunica să poată zice nici pis, Tita a ajuns pe această lume prematur şi pe masa din bucătărie, īntre mirosul unei supe cu fidea care era pe foc şi aromele de cimbru, dafin, coriandru, de lapte fiert, de usturoi şi, fireşte, de ceapă. Cum vă puteţi imagina, clasica palmă la fund n-a fost necesară, căci Tita s-a născut gata plīngīnd, poate pentru că ştia deja că īn oracolul ei era scris să nu se mărite īn această viaţă. Zicea Nacha că Tita a fost literalmente īmpinsă īn lumea asta de un şuvoi impresionant de lacrimi care s-au revărsat pe masă şi pe duşumeaua bucătăriei.
Pe seară, cīnd emoţia trecuse deja şi apa se evaporase la căldura soarelui, Nacha a măturat sarea rămasă de pe urma lacrimilor de pe dalele mărunte de culoare roşie. A umplut cu sarea aceasta o desagă de cinci kilograme şi au folosit-o la gătit o bună bucată de vreme. Naşterea aceasta neobişnuită a făcut ca Tita să simtă o imensă dragoste pentru bucătărie şi să-şi petreacă cea mai mare parte din viaţă īn ea, practic, de cīnd s-a născut, căci atunci cīnd abia de avea două zile, tatăl ei, adică străbunicul meu, a murit de infarct, iar mamei Elena i-a secat laptele de supărare. Cum pe vremea aia nu exista lapte praf sau ceva asemănător şi cum n-au putut găsi nicăieri o doică, s-au găsit īn mare īncurcătură pentru a potoli foamea copilei. Nacha, care se pricepea la toate ale bucătăriei - plus la altele despre care nu e momentul să vorbim acum - s-a oferit să se ocupe de alimentaţia Titei. Se considera cea mai īn măsură să-i "formeze stomacul nevinovatei făpturi", deşi nu se căsătorise niciodată şi nici nu avusese copii. Nu ştia nici să scrie şi să citească, īnsă īn materie de bucătărie avea cele mai profunde cunoştinţe. Mama Elena a primit bucuros sugestia, pentru că oricum avea destule pe cap cu tristeţea şi cu enorma răspundere de a administra cum se cuvine ferma, pentru a le putea da copiilor hrana şi educaţia pe care le meritau, ca să-şi mai ia pe cap şi grija de a o hrăni corespunzător pe nou-născută.
Astfel că, din ziua aceea Tita s-a mutat īn bucătărie şi, cu fierturi de mălai şi ceaiuri, a crescut cīt se poate de sănătoasă şi durdulie. Se explică prin urmare de ce i s-a dezvoltat un al şaselea simţ referitor la tot ce īnseamnă şi se leagă de mīncare. De exemplu, obiceiurile ei alimentare erau condiţionate de orarul bucătăriei: dimineaţa, cīnd mirosea fasolea care era gata, sau la prīnz, cīnd apa pentru jumulit găinile era fiartă, sau seara, cīnd se cocea pīinea pentru cină, ştia că era momentul să ceară de mīncare.
Uneori plīngea degeaba, de pildă cīnd Nacha toca ceapă, dar pentru că ambele cunoşteau motivul acestor lacrimi, nu se luau īn serios. Ba chiar le transformau īn motiv de distracţie, pīnă īntr-atīt īncīt pe toată perioada copilăriei Tita nu prea a făcut deosebirea īntre lacrimile de rīs şi cele de plīns. Pentru ea, să rīdă era un mod de a plīnge.
Tot aşa confunda bucuria de a trăi cu bucuria de a mīnca. Nu era uşor pentru cineva care a cunoscut viaţa prin prisma bucătăriei să īnţeleagă lumea exterioară. Lumea aceea gigantică īncepea de la uşa bucătăriei spre interiorul casei, căci aceea care mergea de la uşa din spate şi dădea īn curte, spre grădină, spre zarzavaturi īi aparţinea pe de-a-ntregul, o stăpīnea. Exact pe dos faţă de surorile ei, care considerau această lume plină de primejdii necunoscute şi se temeau de ea. Acestora li se păreau absurde şi riscante jocurile din bucătărie, totuşi īntr-o bună zi Tita le-a convins că a privi dansul picăturilor de apă care cad pe plita īncinsă poate fi un spectacol uimitor.
Īn timp ce Tita cīnta şi īşi scutura ritmic mīinile ude pentru ca picăturile să cadă pe plită şi să "danseze", Rosaura stătea īntr-un colţ, uimită de ceea ce vedea, īn schimb Gertrudis, puternic atrasă de tot ce īnseamnă ritm, mişcare sau muzică, a intrat īn joc cu entuziasm. Drept care Rosaura n-a avut īncotro şi a venit şi ea, dar efectul nu a fost cel scontat pentru că nu-şi udase bine mīinile şi īi era frică. Atunci Tita a īncercat să o ajute, apropiindu-i mīinile de plită. Rosaura nu s-a lăsat, aşa că īn cele din urmă, obosită, Tita i-a dat drumul la mīini care, din inerţie, au căzut pe plita īnfierbīntată. Pe līngă chelfăneala zdravănă pe care a primit-o, Tita n-a mai avut voie să se joace cu surorile ei. Astfel că Nacha a devenit tovarăşa ei de joacă. īmpreună inventau jocuri şi ocupaţii legate, negreşit, de bucătărie. Ca de pildă īn ziua cīnd īn sat a venit un domn care făcea figuri de animale din nişte baloane lunguieţe şi lor le-a venit ideea să repete figura folosind cīrnaţi. Au produs nu numai animale cunoscute, ci şi altele inventate, cu gīt de lebădă, labe de cīine şi coadă de cal, ca să dăm doar cīteva exemple.
http://saturnalia.3xforum.ro/viewtopic. ... 3010#13010
_______________________________________
 http://saturnalia.3xforum.ro/ ENJOY LIFE LIKE I DO
|
|
