Alexandru Paleologu: AMICUS PLATO... sau: "Despărţirea de Noica"

Pagini: 1

Moderat de PACIFIC BLUE

SATURNAL
ARIA WARE HERO
Postari: 728

Alexandru Paleologu: AMICUS PLATO... sau: "Despărţirea de Noica"
Editura LiterNet Prima pagină Pagina anterioară Pagina următoare

Filozoful călare
de Toader Paleologu

În "cea mai bună carte a anului" se poate citi următoarea frază, destul de curioasă, ecou întârziat şi edulcorat al faimoasei pagini 108 din Jurnalul de la Păltiniş: "Greşeala asta (a reducerii lui Noica la anecdotică, n.m.) au făcut-o şi oameni care i-au stat în preajmă: de la Paleologu, care a scris un text devastator despre Noica limitându-se la experienţa comună de la Câmpulung, şi terminând cu Pleşu..." (Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă, p. 66).

Textul respectiv, republicat acuma în versiune electronică de către LiterNet, este într-adevăr "devastator", dar în cu totul alt înţeles decât cel pe care-l sugerează tânguiala discipolului fidel. El este "devastator" pentru că a rămas singura critica filozofică a noicismului. Subliniez "filozofică", pentru că denunţuri ideologice au mai apărut în ultimii ani, dar nobila prietenie afişată în Despărţirea de Noica poate fi oricând invocată împotriva acestui nou spirit al delaţiunii în cultură. Delimitarea filozofică şi procesul ideologic sunt două genuri care se exclud mutual. Dacă ar fi să rejucăm în variantă românească drama procesului lui Socrate, Despărţirea este în mod paradoxal o veritabilă Apologie a lui Noica. Nu e mai puţin adevărat ca ea ţinteşte cu maximă precizie nucleul idiosincratic al sistemului noician. Este o perfectă aplicare a metodei nietzscheene de interpretare a sistemelor filozofice prin stabilirea genealogiei care duce de la "instincte" şi "prejudecăţi" la "idei" şi "doctrine". Despărţirea de Noica este un text eminamente filozofic în măsura în care este eminamente nietzschean. De aici şi importanţa anecdotelor considerate ca o excelentă cale de cunoaştere în profunzime. Cum ar spune Nietzsche, asta înseamnă să fii "oberflächlich aus Tiefe"1.

"Devastator" mai este textul Despărţirii şi prin tempo-ul său, întru totul comparabil cu o şarjă victorioasă de cavalerie. Să nu uităm că autorul este ofiţer de cavalerie şi că Montaigne călăreţul i-a fost mereu un model. Pentru a prelua limbajul ritualului noician: "norma" de călărie era mai importantă în ochii lui Montaigne decât "norma" orelor petrecute în bibliotecă. De aici turnura elegantă şi voioasa a erudiţiei sale. De aici, în cazul Despărţirii, efectul subliniat de Cristian Bădiliţă: textul provoacă într-adevăr bună dispoziţie şi jubilaţie. Iar această stare nu este altceva decât expresia mesajului filozofic.
http://saturnalia.3xforum.ro/viewtopic. ... 3043#13043

_______________________________________

http://saturnalia.3xforum.ro/

ENJOY LIFE LIKE I DO

Pagini: 1

Mergi la